luni, 16 noiembrie 2009

Desert de duminica: varf de munte in ceata pudrat cu zapada

     Sambata a fost asa frumos afara si ne gandeam noi cand ne-am trezit pe la zece jumatate, unsprezece, cu cafeaua in nari, ca ce bine era daca eram noi undeva pe un deal sa admiram o frunza cazuta, un copac ceva, sa ne umplem macar un plaman cu aer curat si rece de munte.
     Eh... pe la trei, patru veneau varele de la Iasi, una sa plece in Vietnam, alta, profitand de ocazie, sa mai vina si ea pe la capitala sa mai vada cunostinte si am zis ca merem sa ne intalnim la aeroport sa mai schimbam o vorba la o cafea, sa ma mai joc cu ce-o mai fi ramas din constiinta Petrei.
     Am plecat din aeroport, am mancat, am vrut sa iesim in oras in vreun club ceva dar n-am mai gasit loc pe nicaieri, decat prin Fire unde Metallica abuza de niste boxe obosite de te durea si ciocanu si nicovala si scarita. Gata, ca deja e foarte tarziu, hai acasa sa dormim si maine dimineata plecam la munte. Ne-ar fi placut sa fi mers si Dani cu noi, ca tot ii povestisem pe unde mai fusesem, dar ea a zis ca ea nu merge, ca ramane in Bucuresti sa se vada cu niste prieteni si tovarasi.
     Eh, asta e. Merge doar "echipa".
     Din Moeciu initial, care e cam departe si cam supraevaluat pentru o plimbare de juma de zi, am ajuns sa mergem la Muntele Rosu, care e ceva mai aproape si ne-am gandit, nu stiu din ce rationament i/logic, ca nu e cine stie ce. Si am zis noi ca trebuie sa trecem si locatia asta la capitolul vazute.
     Cand am oprit la o benzinarie din Valenii de munte sa luam o cafea, sa nu imi recunosc echipa. Ba ca mai bine stateam acasa sa dormim ca oricum e innorat, ba ca nu are chef sa coboare din masina ca vrea sa doarma. Cafea, pateuri, hai sa mergem.
     Ajungem noi la Muntele Rosu,  sa lasam masina si sa ne plimbam in jurul ei, dar unde sa o lasam. Hai mai incolo, aa, uite aici e nu stiu ce institut de seismologie cu intrarea interzisa. Deci pana aici, la astia in poarta o lasam. Plecam agale si alene, unii dintre noi inca pe jumatate adormiti, uite un indicator. Ce zice? Zice ca Culmea Zaganu - Gropsoarele 1 - 1/2h. Hmm.. mergem si noi?
     Hai sa urcam, asa... doar un pic si ne intoarcem.



Sus incepea sa se vada o ceata "oribila" dar e ok ca noi oricum planuisem sa ne plimbam un pic si ne intoarcem.









Venisem le munte pentru plimbare si pentru aer, dar peisaju de aici ne-a lasat fara respiratie.

























La intoarcere am luat cu noi si un catel zgribulit sa il ducem inapoi la cabana.


2 comments: