Am fost la Luxembourg…

Da…am fost la Luxembourg. Elena a avut un curs sau un seminar sau altceva de la servici de la ea pentru care trebuia sa se deplaseze si sa stea o saptamana la Luxembourg. Si mi-a zis: “Daca nu mergi cu mine nu ma mai duc!” (ea mai fusese o saptamana pe acolo si anu trecut). Ca, ai ma ca du-te, ca e frumos, te mai plimbi un pic, mai zbori un pic, ca mie imi plac avioanele si zborurile si nu inteleg de ce altora nu le plac nici unele nici altele si mai ales nici turbulentele si nici golurile de aer. Nu si nu! Bine, aici nici eu nu stiu ce aveam in cap de incercam sa ii zic sa se duca in loc sa zic din fix prima secunda ca merg cu ea. Ok, merem!
Trece timpu, ca planificarea se facu cu ceva vreme in urma si vine momentu. Il amenint pe frati-miu ca ne duce la aeroport si el chiar ne duse (mercix frati-miu!) si ne mai fataim noi p-acolo prin aeroport si ne imbarcam. OK, hai ca se lungeste prea mult si n-o sa aiba nimeni chef sa citeasca cinci pagini si vreau sa pun si ceva poze. Am decolat, am aterizat in Zürich (acolo aveam escala), am mancat ciocolata proaspata in aeroport de la un stand unde un nene bucatar o prepara pe loc si ne-o oferea pe un servetel, ne-am dus la urmatorul avion si am ajuns in Luxembourg.
Frumoase ambele zboruri, ne-a cam scuturat un pic inainte sa ajungem la Zürich ca aeroportu astora e intr-un castron inconjurat de dealuri si erau oaresce curenti p-acolo. La Luxembourg a fost mai lina aterizarea. Frumoase peisajele si norisorii vazuti din avion, la ei, ca la noi era cam uscat si nici nori nu erau.

La Luxembourg, am luat autobuzu de la aeroport care ne-a dus fix pana in fata hotelului care era peste drum de gara. Imi zice Elena ca asta e o zona mai nasoala a orasului. Mie mi s-a parut ca arata ca zonele mai bune din Bucuresti.
Ne-am cazat, ne-am plimbat un pic si am inceput sa facem poze. Aceaste activitati le-am continuat eu pe parcursul zilelor care au urmat. Plimbat si fotografiat. Frumos orasul, mic dar frumos. O gamada de chestii de vazut si de fotografiat. Si multe chestii inchise care nu se puteau vizita. Mai bine, ca altfel nu apucam sa vad tot ce am vazut.
Deci, au astia foarte multa verdeata si multe poduri si multe ziduri dintr-o cetatea care a fost intemeiata in 963. O carca de ani!

Asta este catedrala Notre Dame. Turnuletele alea doua o sa tot apara in poze ca se cam vad din orice punct al orasului.

Cea mai frumoasa parte din Grund, orasul vechi. Am facul la poze locului asta, din toate unghiurile si parca tot nu eram multumit de pozele care ieseau. Cum mai ajungeam undeva de unde se vedea locul asta cum ii mai faceam o poza. Incepuse sa nu imi mai placa aparatul foto , ca parca nu puteam sa fac o poza satisfacatoare a locului.





Nu ca celelalte parti ale Grund-ului nu ar fi fost frumoase..

Poza in tunelul sapat sub platoul de calcar pe care se afla orasul. Au sapat baietii astia fro 10 ani la tunelurile astea. Cica ar fi fro 23 de km de gauri d-astea pe sub oras dar nu erau deschise spre vizitare. Ei le facusera cica sa se apere, motiv pentru care din loc in loc mai ieseau la lumina sa mai puna un tun. Eu am vazut vreo trei bucati dar zice-se ca aveau pe vremuri fro 50.

Seara, cand iesea Elena de la munca, ne mai plimbam si amandoi un pic ca de, nu era frumos sa nu o plimb si pe ea un pic chiar daca eu ma plimbam in medie 8 ore pe zi. Asa ca avem poze pe inserate cu malul Alzettei si cu o terasa dragutzica infipta in malul celalalt. Asta pentru ca mai prindeam si seri in care nu ploua. In general, daca nu aveai pretentii de exactitate a timpului, cam puteai sa iti reglezi ceasu dupa ploaia de seara.



Am fost si la masa la un restaurant cu terasa unde ne-am infruptat din ce am gasit la capitolul bucatarie traditionala, dupa cum urmeaza: io cu un ciolan cu varza, Elena cu o „fripturica“ de vacutza marimea 46. Nici ciolanu meu nu era mai prejos la dimensiune dar l-am dovedit. Friptura foarte buna, ciolanu foarte bun. Varza era cam dubioasa. Parea moarta sau cel putin asta imi inspira mie. Daca faceam eu meniul unui restaurant mistico-gotic asa i-as fi zis: “varza moarta”. Era o chestie semi-fiarta dupa care zvantata dar condimentata bine. Gustul in schimb era ok, odata trecut de aspect si textura.

Dansul e doar un melc mai ciudatel pe care l-am vazut intr-o plimbare lipit de un bolovan si am zis ca merita si el o poza.

Alta intrare in oras era p-aici pe la turnuletele astea doua unde mai aveau oamenii astia si altceva. Cica aveau ei prima instalatie de apa potabila pe care nu stiu prin ce minuni o pompau ei in oras (asa am inteles eu dintr-un filmulet pe care l-am vizionat singur cuc in turnuletul din plan apropiat). Adica ma plimbam eu p-acolo si am vazut ca era deschisa usa dinspre pod care dadaea in turnuletu ala si ca intrarea imi sugera ca este un obiectiv public. Intru eu si vad niste bancute p-acolo, un proiector in spate si un ecran in fata. Ma uit in jur, nici dracu. Sub ecran scria clar: “Film 9 minute” Aha, adica cum? Si cica choose your language. Erau niste butoane cu L,D,E,F,NL. Apas si eu pe „E“ ca de, ma manca, si pac, coboara obloanele la ferestre si incepe filmu. Si 9 minute mi-a povestit o tanti cu voce suava ce e cu istoria “de les luxemburgeois” . Daca nu as fi auzit eu prin oras oameni vorbind luxemburgheza, o germana frantuzita, as fi apasat dup-aia si pe „L“, numa sa vad daca prind frun cuvant.

Dupa filmuletz, ajutat de un pliant pe care l-am gasit acolo in sala de proiectie, am luat-o pe niste cararui prin padure si am ajuns la fortul (stai sa caut pe Google ca nu mia shtiu cum ii zice) Thüngen si la muzeul de arta moderna. 2 in 1. Adica doua in acelasi loc, fara sa darame unu sa faca loc la altu. Frumos dom’le. La a doua tura de plimbare l-a fort am proptit camera pe un zid ca sa avem poza si amandoi, ca de, sa nu zica lumea ca am fost plecati separat :).

Ce m-a lovit pe mine cel mai tare e ca astia au auzit si au si scris aici sus la fort de Romania. Nu mai scriu inca o data ce au scris ei, oricum mi se pare incredibil.

Uite cat de frumos se vedea orasu de sus.

Asaaaa, sambata am plecat noi frumusel la Trier, in Germania, ca nu erau decat 45 de km si cam tot atatea minute cu trenu. Din pacate eram amandoi obositi, ca vineri Elena a iesit pe la pranz de la serviciu si am fost sa se mai plimbe si ea prin Luxembourg si eu eram entuziasmat si voiam sa ii arat tot ce vazusem eu in patru zile jumătate. Nu prea merge. Asa ca nu am savurat Trieru cum trebuia, si erau si acolo o gramada de chestii de vazut.

Porta Nigra, poarta unei catati romane contruita intre 180 si 200 e.n. Am dat 2 euro de caciula si ne-am uracat si noi prin turnurile portii si ne-am tras si in poze.



Mai erau si domul St. Peter si catedrala Liebfrauenkirche (Notre Dame in germana) si sala tronului imparatului Constantin cel mare si inca o gramada de chestii pe care nu am mai avut timp sa le vedem.

Astea sunt chestiile de mai sus in ordinea enumerata :)

Ne-am mai plimbat pe stradute prin Trier, ca astia cam inchid tot pe la 5 si noi voiam sa plecam cu trenu de 9, am stat pe un cataroi si am facut poze si ne-am intors in Luxembourg rupti si ne-am dus la hotel .
Dimineata am luat unu dintre cele fro 15 taxiuri care erau prin oras (masini, nu firme) ca astia nu pre se plimba cu asa ceva, poate numai turistii si ne-am dus catinel la aeroport de unde ne-am luat zboru spre tara.

Later edit: Ce v-am povestit si aratat eu aici e ca un film facut dupa o carte foarte buna. Dragut, dar cate detalii lipsesc! L-am recitit si mi-am dat seama cate chestii n-am spus si cate poze n-am pus (am facut fro 1300).